CUVÂNT ORTODOX

Muzeul Mitropoliei Clujului, comoara din demisolul catedralei, s-a deschis la inceputul lunii decembrie 2011, in zi de mare praznic, 90 de ani de la reinfiintarea episcopiei Clujului, a seminarului ortodox, in prezenta Patriarhului Daniel, a mitropolitului Moldovei, al multor arhiepiscopi, episcopi, preoti, oameni de cultura, oficialitati politice si militare. O singura personalitate lipsea, la modul fizic, iubitul mitropolit Bartolomeu, de aproape un an plecat in vesnicie. Dar ideea acestui muzeu i-a apartinut, de peste 10 ani, de cand au inceput amenajarile subsolului catedralei.

Sarbatoarea deschiderii muzeului se lega de comemorarea existentei Episcopiei de Vad, Feleac si Cluj, existenta inceputa sub mana unui sfant, a Sfantului Stefan cel Mare. Si a carui har s-a legat in eternitate, s-a invesnicit prin istorie, devenind permanenta. Feleacul, un deal de pe care cetatea Clujului se vedea si in secolul XV, probabil frumos ca si acum. Iar satul Vad, de langa Dej, era episcopie. Miracol cum s-a pastrat un act dat de primaria Clujului in sec XVI si care astfel cuprinde referiri la episcopia Feleacului. Nu mai insist asupra statutului religiei ortodoxe, ca fiind tolerata, schismatica, cu interdictii de a avea biserici de piatra, de altfel admise doar in afara zidurilor oraselor, acolo unde puteau vietui si practicantii ei. Asa ca n-avem de ce ne mira de splendoarea unor icoane provenite de prin diferite sate sau localitati modeste din tot Ardealul, de vechimea lor. Donatorii acestor icoane, cu inscriptii pe dosul  lor, pictorii cu semnaturi discrete, ascunse printre detaliile imaginilor, au adus astfel contributii semnificative la istoria credintei, a Bisericii, a iconografiei stramosilor nostri.

Nicolae Ivan, primul episcop ortodox al Clujului, dupa marea Unire din 1918, a ctitorit catedrala, palatul episcopal, dar si inceputul colectiei de icoane si obiecte bisericesti a episcopiei. Nicolae Colan, cel care i-a succedat pe scaunul episcopal, devenind apoi mitropolit al Ardealului, a organizat colectia ca muzeu, in sediul episcopal, in 1938. Apoi, dupa traumele istoriei (cedarea Ardealului prin dictat, in 1940), regimul ateu comunist a permis doar o reamenajare a muzeului in 1975, tot in sediul episcopiei. Desi se stia ca, colectia de icoane aepiscopiei din Cluj este nu numai bogata dar si deosebit de valoroasa, putina lume a putut sa o vada.

Muzeul evoca prin marturii, acte, icoane, obiecte de cult, fragmente de fresce cu pictura ortodoxa, peste sase secole de ortodoxie organizata in zona Cluj-Feleac-Vad. Cele peste cinci sute de icoane expuse impresioneaza prin calitatea picturii si mai ales prin emotia si sentimentul pe care il traiesc vizitatorii. Sunt prezente icoane vechi, provenite din Moldova lui Stefan cel Mare sau Petru Rares, carti de cult, evanghelii ferecate in metal (in imagine coperta in argint a tetraevangheliarului daruit episcopiei de Stefan, cu inscriptii care certifica aceasta) acte originale legate de reinfintarea episcopiei dupa Marea Unire, obiectele de cult daruite de regii Romaniei, prapori de o frumusete deosebita, antimise vechi… Cred ca fiecare obiect expus  sau icoana, are o istorie, o poveste. Au fost si multi donatori, convinsi ca prin gestul lor ocrotesc valori inestimabile de patrimoniu national.

Am admirat in muzeu o minunata icoana sora cu cea de la Nicula, realizata de preotul pictor Luca din Iclod, deosebite intre ele doar prin prototipul diferit dar asemanatoare prin forma, tehnica picturala si expresia impresionanta a chipului Mariei. Daca n-ar fi mult, as spune ca stilul ortodox al iconografiei este implinit prin forta credintei, printr-o adancire a trairii exprimata sincer, cu o dragoste vadita, si cu mijloace plastice innoite mereu de starea credintei acestor iconari, de asteptarile credinciosilor, de cultura spirituala a acestor secole de istorie. Se simt unele influente apusene, mai ales in descrierea fizionomiilor sfintilor, expresii frumoase si puternice, intelepte, calde. Accent pe expresia ochilor, pe blandete, dar si pe constiinta dramatica a existentei…, pe incercarile la care sunt supusi oamenii din partea istoriei, a vietii.

De mare valoare sunt si icoanele pe sticla de sorginte niculeana. Am scris despre miracolul lacrimarii frumoasei icoane de la Nicula si care a generat  traditia pelerinajelor de mai bine de trei sute de ani dar si pictura taraneasca pe sticla. In muzeu sunt expuse si acest gen de icoane pe sticla, foarte vechi, sincer si traditional. Dar am vazut icoane pe sticla minunate, puternice in culoare, frumos realizate, expresive, deloc naive, doar incantatoare, probabil iubite si adorate cu credinta, de dimensiuni mai mari.

Intr-un cuvant, muzeul trebuie vazut cu atentie, credem ca un album de arta, un ghid ar fi necesar, muzeul fiind conceput sub auspiciile stiintifice girate de academicianul istoric de arta si specializat in pictura religioasa transilvaneana  dr. Marius Porumb. S-au pastrat nume de pictori, intre care primul pictor roman cunoscut, la 1313, la Strei Sangeorgiu, sau icoane din sate sau manastiri din Ardeal din care nu mai exista nici macar biserica sau vreo urma de zidire.

Vizitatorii sunt intampinati de o maicuta absolventa a facultatii de teologie sectia patrimoniu, care  ghideaza cu competenta grupurile de vizitatori. Impresionant este faptul ca printr-o usa de sticla se poate vedea necropola ierarhilor Clujului, cu un frumos mozaic al icoanei Invierii lui Cristos, cu candele si flori proaspete la mormintele ierarhilor, toti sprijinitori ai colectiei expuse.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Margareta Catrinu, Cluj, 12 februarie 2012

This slideshow requires JavaScript.